Bunăvestirea

Bunăvestirea

Sărbătoarea care rupe liturgic timpul penitențial

Puțini își amintesc că Bunăvestirea este înainte de toate o sărbătoare cristică. Sensibilitatea și practica Bisericii Răsăritului vorbește de „începutul mântuirii noastre”. Se celebrează liturghia euharistică (de obicei a Sf. Ioan Gură de Aur) indiferent în ce zi ar cădea, iar preotul ia veșminte luminate.

Este Taina mântuirii care începe efectiv azi și se dezvăluie în parte la 25 decembrie, la Nașterea minunată de la Betleem. Întruparea Domnului nu este accidentală, fiindcă a lua trup din trupul Fecioarei, este pentru Isus asumarea Creației și calea umanității prin care Dumnezeu ne oferă mântuirea.

Astăzi este începutul mântuirii noastre
și arătare tainei celei din veac;
Fiul lui Dumnezeu, Fiul Fecioarei se face…

Cuvântul cel veșnic făcut trup este celebrat pe altarele noastre, sub reprezentarea iconografică din absida bisericii. Acolo unde Maica Preacurată reprezentată pe tron, poartă pe piept acel disc luminos cu Emanuel, Dumnezeu cu noi. „Momentul” teologic al Întrupării este așadar o taină a unificării Cerului cu pământul. Reprezentările sacre ne aduc prezența porumbelului, simbolul Spiritului care o umbrește pe Fecioară, și a mâinii Tatălui creator, Treimea intrând în istoria creaturilor prin acceptul și ascultarea deplină a unui suflet cast, fără prihană și pe deplin disponibil necunoscutului ceresc, Maria din Nazaret.

Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm:
Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine!

*

Maica Sfântă de la Bunavestire, minunea trăirii ascultării și încrederii în Providență, păzește Episcopia noastră care s-a pus sub scutul tău și adu peste noi și peste lume binecuvântarea Domnului!