Mesajul PS Mihai la cea de-a patra zi a Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor găzduită de Biserica Luterană
Domnule Episcop Vicar Dr Daniel Zikeli, Înalt-Preasfințiile și Preasfințiile Voastre, Cucernici părinți și iubiți frați în Hristos,
A fi fericit, cum este tradus makarios din greacă, însemna în mentalitatea elenistică să fii liber de preocupările zilnice. Era un atribut al zeilor și al acelora care se încredințau lor. Pentru spiritul biblic și cuvântul dătător de viață pe care Isus l-a propovăduit, makarios înseamnă să trăiești dreptatea Împărăției lui Dumnezeu, îndreptându-te cu încredere și strădanie spre întâlnirea cu El.
În liturghia de tradiție bizantină Fericirile se citesc zi de zi la Sfânta Liturghie, dar mesajul lor e departe de a fi pătruns în conștiința noastră. Este un mesaj profund spiritual și face apel la atitudini, nu la planificări exterioare, cu atât mai puțin la la strategii pastorale!
Să fii sărman pentru Isus nu înseamnă, de pildă, să aparții unei clase sociale cu resurse precare, ci este un veritabil privilegiu de credință. Omul își umple golul inimii și al vieții cu prezența lui Dumnezeu, revizuindu-și în același timp legătura cu semenii. În general, pentru că nu știm totul unul despre celălalt, preferăm să inventăm istorii pentru a vedea în aproapele nostru doar ceea ce ne convine, ceea ce vrem să vedem. Comunismul s-a folosit de lupta de clasă sub pretextul progresului societății. Cine nu se conforma era expus urii ideologice și sfârșea eliminat din societate la propriu, împreună cu toți ai săi.
Față de judecățile răstălmăcite ale societății profane, misiunea noastră de creștini și copii ai lui Dumnezeu nu-și poate permite să piardă consistența jertfei lui Hristos. Tocmai de aceea Bisericile trebuie să reînnoiască apelul adresat de El sufletelor, invitându-le la sfințenie. Nu preocuparea încălzirii globale – a cărei amprentă ideologică este izbitoare – face parte din mandatul sufletesc pe care Isus l-a încredințat ucenicilor săi în Sfintele Evanghelii. Insistând pe renegarea răului moral și asupra precedenței absolute a căutării Împărăției lui Dumnezeu, Isus a definit însăși esența Evangheliei sale, chemată să transfigureze lumea prin fidelitatea omului față de mesajul ei salvator.
An de an, constatăm în societatea noastră cât de la îndemână ne este comoditatea de a ne disprețui reciproc. Mulți oameni cred că Dumnezeu îi cheamă să le arunce celorlalți insulte și dispreț sub pretextul că ei au parte de perfecțiune. N-ar strica să ne întrebăm ce înseamnă să-i servim pe oameni în misiunea de a-i conduce spre Hristos, dacă nu-i ajutăm să se elibereze de stupiditatea de a se crede auto-suficienți, perfecți, având dreptul de a disprețui pe acela care, deși de altă confesiune este parte a conviețuirii comune și a culturii acestei țări!
În spiritul Împărăției, Fericirile ne invită să fim generoși, să ne desprindem de aparențe și de rutina conviețuirilor banale. Atâta timp cât nu vom înceta să ne întrebăm dacă reușim să ne asemănăm lui Hristos în existența noastră cotidiană, atunci într-adevăr, mărturia personală îi poate ajuta și pe alții. Altfel, putem să ne pretindem (eventual) competenți, abili, inteligenți sau drepți, dar exemplul nostru nu va schimba pe nimeni. Isus ne asigură că fiecare la locul lui e hărăzit de Dumnezeu să contribuie prin creșterea în propria omenie și la regăsirea celor de lângă el.
Istoria umană e în mâinile Providenței, chiar și atunci când ni se pare că lucrurile bune pot părea atinse de urma întunericului. Viața lui Isus demonstrează că Dumnezeu are întotdeauna soluții surprinzătoare. Suntem aproape de vremurile în care, sub tirania atee, mulți creștini au preferat să țină mai curând la crezul lor sufletesc, decât să aibă vreo complicitate cu Răul. Știau că Dumnezeu asta le cere, fiind convinși că El mergea întotdeauna înaintea lor și-i ocrotea cu harul său.
Iubiți frați și surori în Hristos,
Mesajul Fericirilor este drastic și ne reamintește că Isus nu se furișează în viețile noastre. Rămâne doar acolo unde i se acordă încredere. El mângâie, vindecă, susține și oferă iertarea ajutându-ne să vedem până și încercările – sub semnul unei existențe viitoare. Nu pătimirea lui Isus a fost sfârșitul narațiunii! Nu aparenta victorie a răului sau a morții a fost finalul, ci Învierea. Acest lucru ne oferă și astăzi speranță, ajutându-ne să mergem mai departe, alegând binele cu gândul că pelerinajul vieții se va împlini abia Dincolo și că nu merită să ratăm veșnicia pentru aparența unui succes relativ și trecător.
Vă salut cu bucurie în Domnul,
+ Mihai, episcopul greco-catolic al Bucureștiului
