Tinerii se deschid altfel pe munte – poate tocmai pentru că îndrumătorul spiritual este „unul dintre ei”, participă la toate activitățile lor; atunci îndrăznesc să întrebe – cu siguranță cu mult mai mult curaj decât ar face-o la biserică, după ce au stat cuminți și „drepți” la Sfânta Liturghie.
Muntele este o ascensiune către adâncul sufletului – ai suficientă liniște ca să începi să (te) asculți; suficientă provocare ca să-ți dorești „un mai mult” și „un dincolo de sine”. Cauți nu numai semnele care-ți indică traseul ci însuși ȚELUL, care îți dă un sens și îți rânduiește întreaga viață. Prezența îndrumătorului spiritual pe munte e un sprijin – îți dă și încrederea de a pune întrebări și siguranța de a primi răspunsuri. Acestea din urmă se caută ÎMPREUNĂ. Un îndrumător spiritual nu este „omul cu răspuns la toate” – ar fi plictisitor; foarte ușor s-ar putea aluneca în atitudinea celui „ce dă lecții”, atitudine atât de îngustă și care îi îndepărtează în general pe tineri. Aidoma pedagogului, îndrumătorul spiritual CĂLĂTOREȘTE ÎMPREUNĂ. Se bucură de ascensiunea tânărului, de căutarea sa. E martor al acțiunii Spiritului Sfânt într-o persoană și asta cere smerenie, sărăcie spirituală. Un îndrumător spiritual este aidoma unui semn de pe traseu: indică ținta, conduce spre altceva decât spre sine. Un îndrumător nu trebuie să vrea să atragă atenția, să-și pună personalitatea sa în centru și să devină referința grupului. Tinerii trebuie conduși spre ADEVĂR și, prin căutarea de adevăr, spre Cel ce este ADEVĂRUL: Isus.
Tinerii se deschid altfel pe munte – poate tocmai pentru că îndrumătorul spiritual este „unul dintre ei”, participă la toate activitățile lor; atunci îndrăznesc să întrebe – cu siguranță cu mult mai mult curaj decât ar face-o la biserică, după ce au stat cuminți și „drepți” la Sfânta Liturghie. Putem vorbi despre toate: chiar și despre modă și cercei sau tatuaje, pentru că adevărul se caută peste tot: și în sferele înalte, și în lucrurile mărunte. Nimic nu este mărunt când vrei să traiești ca fiu al luminii și vrei ca razele adevărului să-ți lumineze și cel mai ascuns ungher din viață.
Și în toată aventura aceasta a muntelui câștigați nu sunt numai tinerii, ci însuși îndrumătorul spiritual. Tinerii te fac tânăr! Nu-ți dau pace și nici timp ca să devii bătrânelul învechit în tabieturi. Cu ei îți înnoiești tinerețile ca ale vulturului, cum spune psalmistul. Le mulțumesc pentru setea lor de Dumnezeu și minunatele clipe petrecute împreună! (Sora Isihia)
Pe urmele lupilor, descoperind frumusețea Creației
În ciuda temperaturilor foarte scăzute, Focul Sfânta Faustina, format din călăuze din București și Călărași, s-a echipat serios și a îmbrățișat aventura în Piatra Craiului.
Rutele călăuzelor (cercetașe de peste 17 ani) nu sunt simple excursii pe munte, ci parte dintr-o metodă pedagogică axată pe dezvoltarea personală și spirituală a fiecărei fete. Această rută a fost un prilej perfect pentru ca noi să îl regăsim pe Dumnezeu în natura pe care El a creat-o – și ce priveliști vezi în Piatra Craiului! -, să ne fortificăm spiritual și fizic, să ne depășim limitele, și, nu în ultimul rând, să întărim relațiile dintre noi. Am avut binecuvântarea de a fi însoțite patru zile de sora Isihia, care ne este îndrumător spiritual, și care deseori a deschis poteca, pășind pe singurele urme de pe traseul neumblat peste care abia ninsese: cele ale unui lup.
Cu suflete calde și mult ceai (făcut pe traseu din gheața din bidoane și zăpadă), cele -17 grade Celsius nu au mai fost atât de înfricoșătoare.
Au fost zile ce ne-au permis să discutăm în tihnă atât de lucruri lumești, dar și despre sensul suferinței, rugăciune, ori despre cum putem fi instrumente ale păcii într-o lume din ce în ce mai haotică.
Am avut parte de priveliști înzăpezite și mici descoperiri atât de frumoase încât aproape la fiecare pas se auzea câte un „wow”, întărind spusele Fericitului Pier Giorgio Frassati: „Mi-aș petrece zile întregi în munți contemplând măreția Creatorului în acel aer pur.”
Părintele Andrei Mărcuș, îndrumătorul spiritual național al asociației noastre, ni s-a alăturat în satul Peștera, unde ne-a surprins cu o porție serioasă de biscuiți și magiun care ne-au lărgit zâmbetele pe buze după coborârea solicitantă. Am avut parte așadar și de Sfânta Liturghie sâmbătă și duminică. Pe tren, la întoarcere, am realizat că această rută de iarnă va rămâne întipărită în mod cert în sufletul nostru, ca o amintire a fraternității și a frumuseții. (Lucia Trandafir)
* Datorăm mulțumiri pentru reușita acestei Rute de iarnă PS Kerekes László – episcop auxiliar de Alba Iulia și pr. János Hurgoi, doamnelor Erika Mărunțelu și Rodica Folea.
