Urmăresc de câteva zile mobilizarea spaniolilor în favoarea Valenciei. Din regiune, dar și mai de departe, mii de voluntari cu mături și găleți se deplasează spre oraș, făcând pe jos ultima parte a drumului, ca să ajute la reluarea vieții locuitorilor săi. [...]

Anul bine-plăcut Domnului

Anul bine-plăcut Domnului
01 Septembrie
2020

Anul bine-plăcut Domnului

An de an, la 1 septembrie, Biserica celebrează un nou început de har: Anul bisericesc (pastoral) cel nou. Atunci când este vremea roadelor pământului, în dialogul său cu natura omul strânge, chibzuiește, propunându-și un alt început. Șansele de anul acesta, sub spectrul virusului care, fără să cedeze, rămâne tare pe poziție, par destul de precare. Cu nasul și gura acoperite, reușești doar prin ochi să păstrezi ceva din expresia chipului tău ascuns. Un chip exprimat prin conturul uneori atât de rece al privirilor sau de simpla comunicare sonoră a vocii, pare să amplifice, din păcate, temerile și agresivitatea conviețuirii cu ceilalți.

Evanghelia zilei de 1 septembrie, ne prezintă venirea lui Isus la sinagoga din Nazaret (Luca 4, 16-22). După primirea botezului și timpul petrecut în deșert, unde s-a lăsat ispitit de diavol, Isus se întoarce în Galileea. Aici a început să predice, să vindece, să mângâie cu puterea Spiritului și, fiindcă a aflat credință, a putut face și multe vindecări. După ce i s-a dus faima prin regiune și s-a stabilit la Capernaum, Isus revine acum la Nazaret. Era locul unde crescuse și unde era știut de toți drept „fiul lemnarului”. Cu siguranță istoria minunată a nașterii sale și seminția regală a sfântului Iosif nu erau cunoscute, fiindcă nazarinenii îl priveau cu circumspecție și, mai târziu, nu i-au dat încrederea lor. Revenit „acasă”, acum, la rugăciunea comună de la sinagogă, Isus citește un pasaj din profetul Isaia care dezvăluie tocmai esența misiunii sale de Uns al lui Dumnezeu: „Spiritul Domnului este asupra mea; El m-a trimis să binevestesc sărmanilor… să vestesc anul bine-plăcut Domnului”. Înainte de minuni, dureri tămăduite sau restabiliri din infirmitate, iată, pentru Dumnezeu săracii sunt, într-adevăr, în centrul atenției sale.

A fi sărman pentru Isus este privilegiul omului credincios de a-și umple golul inimii și al vieții cu prezența lui Dumnezeu. Morala! Creștinul este invitat să se desprindă de aparențe și de rutina conviețuirilor banale cu semenii. Omul, dacă nu știe totul despre celălalt, inventează istorii pentru a vedea în aproapele său doar ceea ce-i convine să vrea să vadă. Or, Isus te invită să constați că El nu se furișează în viața nimănui. Rămâne acolo unde i se acordă încredere. Mângâie, vindecă, oferă iertarea prin inspirația unui alt fel de a vedea încercările și face acest lucru sub semnul existenței viitoare.

Ziua noastră de mâine pare să fie încă sub semnul slabelor posibilități medicale. Dacă ești credincios, acest mâine se află sub semnul buneivestiri a lui Isus, fiindcă viitorul este El. Iubind, iertând, jertfindu-se, Isus nu lipsește pe nimeni de prezența Lui, în așa fel încât omul să descopere unde este roada bună, lumina, sănătatea, libertatea…, o nouă viață. Un altfel de an, bine-plăcut Domnului!

„Fii Doamna noastră, suntem ai tăi

Stăpână tuturor,

Aici, la noi.

Fii Maica pe care o rugăm în genunchi,

ce surâde și iartă,

Aici, la noi”.

+ MIHAI, episcop

(Text publicat în Foaia pentru începutul Anului bisericesc, anul VI, nr. 4/2020)