Timpul a trecut, dar amintirile călăuzelor din București, voluntare timp de două săptămâni la ZMT2023 – Zilele Mondiale ale Tineretului de la Lisabona rămân puternice.
Maria Moșneag:
„Am simțit căldura și generozitatea portughezilor încă din primul moment în care am ajuns în Lisabona, pe 22 iulie.
Drumul către tabăra din Oeiras în care urma să stăm în următoarele două săptămâni a fost plin de peripeții: autobuzul s-a oprit la o distanță semnificativă față de stația la care plănuisem să coborâm și trenul pe care urma să îl luăm era afectat de grevă. Dar am fost salvate de un cercetaș pe care l-am întâlnit din voia lui Dumnezeu pe stradă, la câțiva pași de locul în care ne lăsase autobuzul. Era împreună cu familia lui și s-a oferit să ne ducă până la locul de campare.
După ce am ajuns în tabără, am fost întâmpinate cu mult entuziasm de cercetașii din Portugalia care ne-au primit cu brațele deschise în familia lor.
În primele zile numărul oamenilor din tabără nu era foarte mare, chiar dacă până pe 29 iulie urmau să se strângă aproape 800 de cercetași din 15 țări diferite. Drumeți și călăuze din România, Portugalia, Belgia, Brazilia, Italia, Spania lucrau cot la cot, trecând peste barierele lingvistice, pentru a se asigura că locul de tabără era pregătit să îi primească pe ceilalți frați cercetași.
În fiecare zi, ne trezeam cu priveliștea oceanului. După rugăciunea de dimineață, ne luam repede uniforma și mergeam la liturghia zilnică. Urmau apoi micul dejun, sarcinile zilei, ocazionale vizite pentru a vedea orașul, focul de tabără și, una dintre părțile noastre preferate, momentul lumină, când aveam cel puțin jumătate de oră pentru meditație și rugăciune.
Am avut și ocazia să facem parte din corul internațional de cercetași. Repetițiile erau lungi, dar aveam mereu zâmbetul pe buze. Cântecele au fost foarte frumoase, iar oamenii pe care i-am cunoscut minunați. Am cântat, împreună cu orchestra de cercetași la liturghia din ziua specială dedicată UIGSE (Union Internationale des Guides et Scouts d’Europe) și apoi la două concerte speciale și la o adorație.
Ultimele zile au fost cele mai dificile. Cea mai solicitantă sarcină a fost distribuirea pachetelor cu mâncare pentru pelerini. Ne-am trezit la 3 dimineața, iar la 6 ne aflam deja în fața unui tir plin cu pachete cu apă și mâncare ce așteptau să fie împărțite. Tot efortul fizic a fost ușurat de gândul că serviciul nostru vine în ajutorul celorlalți.
Veghea de adorație cu Papa, liturghia finală și întâlnirea cu voluntarii și Papa au fost toate momentele încărcate de emoție.
Într-un final, a venit și timpul să ne întoarcem acasă, cu multe amintiri frumoase și noi prietenii. Urmează acum tabăra de vară a cercetașelor, la poalele Făgărașilor, iar apoi ruta de vară a călăuzelor, pe colinele Transilvaniei.
Suntem deosebit de recunoscătoare că am putut să participăm ca voluntari la Ziua Mondială a Tineretului Catolic din Lisabona alături de alți 800 de frați și surori cercetașe.”
Andreea Lazăr:
„Experiența pe care am trăit-o in Portugalia ca voluntar la Ziua Mondială a Tineretului a fost una cu adevărat unică. Deși ne aflam într-o țară străină, am fost tratați cu o căldură și o generozitate întâlnită din partea tuturor cercetașilor, din fiecare țară.
Încă din prima zi, Dumnezeu a avut grijă de noi, simțindu-i prezența la fiecare pas. S-a îngrijit să ajungem cu bine în tabăra, să avem niște zile superbe, dar și să ne întoarcem cu bine înapoi în țară.
Am fost impresionată de atmosfera de nedescris pe care am simtit-o atat la întâlnirea cu Papa, dar și în celelalte momente de rugăciune. Am avut privilegiul de a canta în corul international al asociației, alături de orchestra formată tot din cercetași. Repetițiile au fost o provocare, dar dupa muncă, și răsplată. Am cantat la liturghia specială din ziua asociației, două concerte și o adorație, lista exceptând ocazionalele mici concerte din metrou, tren sau autobuz. Fiind alaturi de cor am redescoperit bucuria de a fi alături de Dumnezeu prin muzică.
În ultimele zile am ajutat cu distribuirea mâncării și cu Sfânta Împărtășanie. Deși prima sarcină nu a fost o muncă ușoară, am dus-o până la sfârșit cu bine. Recunoștința primită de la pelerini a fost cu adevărat simțită, un pelerin chiar mi-a spun Bună ziua! după ce a văzut steagul României pe uniforma mea, iar alții ne mulțumeau pentru serviciu, făcându-mă fericită că pot fi în serviciul celorlalți.
Și iată că acum, venind înapoi în țară, avem atâtea amintiri și prietenii frumoase pe care le-am luat ca suvenir.”
https://www.facebook.com/reel/250336831275699
