Acum doi ani, în 2 iunie 2019, pășea pentru prima dată pe pământul Blajului Urmașul Sfântului apostol Petru. Sfântul Părinte Papa a celebrat personal slujba beatificării episcopilor martiri, dând întregii Biserici locale o dublă motivație pentru bucuria sărbătorii. De atunci, acea dată a devenit sărbătoarea liturgică a celor șapte fericiți.
Bucuria sărbătorii nu ne împiedică, desigur, să celebrăm și alte date din viața martirilor. Rugăciunea noastră urcă altfel spre Cer când le cerem ajutorul. Maniera de a celebra momentele dificile din trecutul credinței nu mai poate avea nimic în comun cu patriotismul de bravadă sau atitudinile revanșarde. Celebrarea martirilor este un cult al Bisericii, apropierea de moaștele lor exprimă venerația și arată atingerile sacre ale credinței noastre. Sfințenia fericiților nu e nici pe departe un eroism lumesc, ci existența lor înveșmântată în Isus prin harul de a-i fi rămas credincioși chiar și pe Calvar.
Biserica celebrează în viața martirilor victoria credinței și se încredințează mijlocirii lor puternice. A muri felului de a fi al omului învechit de patimi și păcat, al spiritului lumesc, în favoarea lui Isus este a împărăți împreună cu El. Să nu uităm că mormântul lui Isus a rămas gol, iar Isus a înviat. Altfel, cum spunea Sfântul Pavel, „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este și credința voastră” (1 Corinteni 15, 14). Tocmai de aceea, a ne lăsa cuprinși de bucurie și nu de amărăciune în ziua arestării arhiereilor este un semn de încredere în Providență.
Celebrându-i pe martiri dăm mărire lui Dumnezeu pentru puterea harului său, nu plângem pentru iluzii spulberate. Doar lumea străină de Dumnezeu celebrează tragedii, se consumă în remușcări și plânge pentru eșecurile vanității din trecut. Ce profund a fost mesajul pe care Papa Francisc l-a transmis la Blaj, surprinzând libertatea interioară a Fericiților episcopi, închinându-li-se cu devoțiune și dându-i de exemplu nouă, celor de azi!
Speranța poate fi pierdută doar de acela care renunță la ea. „Prin cruce a venit bucurie la toată lumea”, cântăm în fiecare an la Slujba de Înviere. Dumnezeu ne invită, așadar, nu numai să lăsăm deoparte amărăciunea, ci să regăsim bucuria de a ne asemăna cu Isus. Tot ceea suferim în crucile noastre face parte din Crucea pe care El a purtat-o pentru noi. Ce alegem, deci, să sărbătorim? O rană neînchisă a dezamăgirii, în spirit de revanșă? Sau rana deschisă a credinței care, sub amprenta zădărniciilor noastre, menține inima noastră prin Har în bucuria și speranța că Isus a biruit? „Cine vrea să vină după mine, să se lepede de sine să-și ia crucea și să-mi urmeze!”, spune Domnul.
„Fericiților martiri care v-ați nevoit pentru bine și v-ați încununat, rugați-vă Domnului să dăruiască milă sufletelor noastre!”
+ MIHAI, episcop
28 octombrie 2021
