Faptul de a se crede superiori celorlalți i-a condus pe mai marii Legii la pierderea harului de a-l recunoaște pe Mesia. Prezumția de a fi în posesia Adevărului i-a făcut să creadă că vanitatea ar putea fi o virtute, astfel că refuzul lor de a se deschide lui Isus a deschis ușa mântuirii tuturor neamurilor. Uneori cădem și noi în ispita de a ne crede mai buni decât ceilalți. Dacă prin har nu suntem ca cei răi, deși avem același aluat al slăbiciunii, trebuie să știm că, asemănându-ne lui Isus, ne abținem de la judecată și nu răspundem răului cu rău. Trăind și oferind iertarea, compasiunea, viața omului credincios ține, într-adevăr, de cuvânt și merge pe încrederea în Dumnezeu. [...]

Episcopia Greco-Catolică „Sfântul Vasile cel Mare” de București Ceremonia de sfințire și inaugurarea monumentului dedicat lui Corneliu Coposu

Ceremonia de sfințire și inaugurarea monumentului dedicat lui Corneliu Coposu
12 Octombrie
2017

Ceremonia de sfințire și inaugurarea monumentului dedicat lui Corneliu Coposu

În Piața din București care poartă numele Seniorului, în 12 octombrie 2017, a avut loc sfințirea și inaugurarea monumentului în bronz dedicat lui Corneliu Coposu.

Slujba de sfințire a fost oficiată de PS Mihai, Episcopul greco-catolic de București, care în cuvântul său a amintit despre jertfa de sine, ecumenism și patriotism luminat, virtuți ce l-au caracterizat pe Corneliu Coposu în întreaga sa viață.

Sculptorul buzoian Bogdan Adrian Lefter a folosit la realizarea operei o metaforă – gratiile care întrepătrund bustul, ca şi cum au făcut parte din fiinţa lui Corneliu Coposu.

Om de încredere al liderului țărănist Iuliu Maniu, Corneliu Coposu a fost membru PNȚ până în 1946, când partidul a fost interzis de regimul comunist, iar liderii – arestaţi.

Coposu a fost întemniţat în condiţii extrem de grele timp de 17 ani.

După 1989, a fost principalul opozant al regimului abia instalat, dar şi un partizan al implementării democrației în România. Ales senator în 1992, Corneliu Coposu a condus PNȚCD până la moartea sa, în 11 noiembrie 1995.