Semn de speranță pentru mica Eparhie greco-catolică cu sediul la București, evenimentul a reînnoit spiritul de comuniune al numeroșilor și entuziaștilor credincioși prezenți.  Îi urăm noului diacon - parte, începând de astăzi, a clerului Eparhiei de București -  slujire fără prihană și împliniri pe căile Domnului. [...]

Tabăra de iarnă a cercetaşelor de la Mărăcineni

Tabăra de iarnă a cercetaşelor de la Mărăcineni
09 Ianuarie
2017

Tabăra de iarnă a cercetaşelor de la Mărăcineni

M-am întors din tabăra de iarnă acum două zile și deja îmi este foarte dor de locul acela și de prietenii cu care am stat acolo. Pentru mine, această tabără a fost și încă este foarte senzaţională, deoarece mi-am dat promisiunea, un moment foarte important în viața unei cercetașe, de fapt, cel mai important. Am avut parte de multe surprize, de multă distracție, am învățat o mulțime de lucruri noi și am avut șansa de a consolida prieteniile legate în tabăra de vară de anul trecut. “Marele Joc” a fost foarte distractiv, deoarece s-a numit “Găsirea lui Harry Potter“, iar printre noi au fost şi multe fane ale acestui film, camarade care au facut jocul mult mai amuzant. După careul final, au început îmbrățișările de rămas bun și, ca de fiecare dată, lacrimile vărsate de cercetașele ce urmau să plece fiecare într-o direcție diferită. Multe amintiri de neuitat şi un singur lucru regret: aș fi vrut să nu se termine atât de repede! (Diana Moşneag)

 

Tabăra de iarnă de la Mărăcineni a fost o experiență minunată alături de oameni fantastici. Mă bucur enorm că am avut privilegiul de a participa la astfel de activități. În afară de gazdele primitoare și de locația perfect aleasă, jocurile și probele au fost foarte amuzante și competitive. Cel mai mult mi-a plăcut momentul în care mi-am dat promisiunea. Suspansul și dorința de a o primi nu pot fi exprimate în cuvinte. Sper ca acest vis să nu se termine niciodată și să rămân alături de voi, cercetaşele mele dragi!

Tema taberei a fost una bine aleasă, deoarece ne-a ajutat să fim mai apropiate și să ne înțelegem mai bine, oferindu-ne ajutorul una alteia la lucruri mărunte sau mai mari. În acest fel ne-am dezvoltat încrederea dintre noi. Probabil inspirându-se din Legea a IV-a, “Cercetașa își ajută aproapele în orice împrejurare“, şefii noştri au ales ca tema taberei să fie: “Servirea aproapelui“, însă noi vom aplica această temă în vieţile noastre şi după încheierea taberei. (Miruna Oltei)

 

Tabăra de iarnă a fost într-adevăr o experienţă revelatoare pentru mine. Am cunoscut multe fete de nota zece, atipice pentru generaţia noastră, fete cu suflet de aur. Activităţile au fost constructive şi şi-au atins scopul: am învăţat să mă orientez în spaţiu, un lucru de care chiar aveam nevoie, şi mai multe coduri de transmisiune, chiar îmi doream să învăţ, în special codul morse. Jocurile şi cântecele mi-au indus o stare de relaxare şi, cumva, de linişte lăuntrică. Sunt extrem de încântată pentru că, odată cu această tabară, a avut loc incursiunea mea în ale cercetăşiei şi deja am început să aplic principiile după care se ghidează o cercetaşă. Aştept cu nerăbdare şi cu mult entuziasm următoarele activităţi, mai ales tabăra de vară, pentru a deprinde noi abilităţi şi pentru a-mi putea depune promisiunea, dacă voi fi găsită a fi demnă de această onoare. Le mulţumesc îndrumătorilor mei spirituali, membrii metrizei, şi colegelor din patrule, fetelor, sunteti minunate! Cercetaşe, întotdeauna gata! (Miruna Bărbulescu)

 

Tabăra de iarnă din acest an a fost una de neuitat, cu oameni extraordinari, cu multă, multă zăpadă, dar şi cu multe surprize, realizări şi momente frumoase care m-au făcut cu adevărat fericită. Unul dintre cele mai frumoase momente din tabăra a fost ultimul careu, unde, după patru zile de muncă şi de bucurie, “Suprema” noastră a anunţat patrula taberei şi celelalte premii. Momentul acela era aşteptat de către toate cercetaşele cu emoţie. Când am auzit că noi, Căprioarele, am fost desemnate patrula taberei, am fost foarte fericită, reuşisem alături de fetele din patrulă să ne înțelegem, să lucrăm şi să ne distrăm, în acelaşi timp! (Sanda Nicolescu)

 
Maracineni - Tabara de iarna a cercetaselor
 

Tabăra… a fost minunată, a fost presărată cu muuultă fericire, dar s-a sfârșit prea repede. În cele patru zile am cântat, am râs, am învățat să codăm și să decodăm diverse mesaje, l-am salvat pe Harry Potter și am încercat să îl servim cât mai bine pe aproapele nostru. A fost minunat să mă reîntâlnesc cu atât de mulți prieteni și să cunosc și câteva cercetașe noi. De la alergatul printre fulgii de gheață ce dansau în văzduhul întunecat în încercarea de a găsi Vraja Prințului Semipur, la cântatul unei romanțe pentru o anume Laurenția în toiul nopții și născocirea unor balade despre șefii din metriză, în timp ce pregăteam veghea, absolut fiecare activitate a fost însoțită de zâmbetele noastre largi. Chiar și pregătirea meselor, spălatul vaselor și curățenia erau făcute cu voie bună.

La careul final, patru cercetașe – Diana, Miruna, (din nou) Diana și Ioana – și-au depus promisiunea. Apoi cele două Ane au fost felicitate pentru modul în care și-au îndeplinit datoria în această tabăra, Johanna și Andreea au fost numite cercetașele taberei – fapt care a determinat-o pe Iulia să exclame de fericire că a câștigat pariul pe care îl făcuse cu ea însăși pe această temă –, Căprioarele au câștigat titlul de patrula taberei, Vidrele au fost aplaudate pentur pizza lor, iar timpul în care Viperinii și-au îndeplinit sarcinile la Marele Joc i-a clasat pe primul loc. Despărțirea a fost încărcată de lacrimi, dar și de recunoștință pentru toți cei care ne-au ajutat să adunăm atât de multe amintiri frumoase într-un timp atât de scurt.

Și acum ce rămâne de făcut? Să nu uităm de fapta bună a fiecărei zile în timp ce vom aștepta cu nerăbdare următoarea aventură cercetășească! (Maria Moşneag)

 

Cercetaşa consideră o onoare faptul că i se acordă încredere.”  În perioada 4-7 ianuarie 2017 oameni minunaţi în sufletul cărora este mereu prezent spiritul cercetăşesc au avut încredere în mine, încurajându-mă să particip la ceea ce avea să devină o experienţă de neuitat: Tabăra de iarnă a cercetaşelor. Această încredere a fost cea care m-a însufleţit în fiecare zi să mă ridic din pat, să las la o parte preocupările zilnice, rutina, tehnologia pentru o perioadă şi să îmi dedic timpul ajutorării celorlalţi. În fiecare minut petrecut aici am ştiut că totul merită, vedeam asta pe feţele entuziasmate ale cercetaşelor, simţeam asta în solemnitatea momentelor spirituale şi a careurilor, credeam asta la sfârşitul fiecărei seri când mă întrebam de unde au fetele astea atâta energie. Chiar dacă totul  m-a secat de puteri, m-am întors acasă mult mai fericită, împlinită, puternică şi visătoare. Sunt mândră că Dumnezeu mi-a dat oportunitatea să petrec timpul cu aceşti oameni şi mulţumesc la fiecare pas, simţindu-mă onorată pentru încrederea acordată de El şi de ei. (Ana Olteanu)

 

După câteva zile de la despărțirea de ei, încă duc dorul momentelor petrecute împreună. Duc dorul momentului în care mă trezeam în sunet de fluier şi mergeam la înviorare. Duc dorul momentelor în care ne țineam de mână la masă pentru a spune Tatăl nostru. Duc dorul careului din fiecare dimineață, unde eram emoționată pentru că mereu am vrut ca strigătul de patrulă să se audă perfect. Duc dorul fetelor, metrizei dar şi pe cel al gazdelor care ne-au oferit tot ce a fost nevoie în cele trei zile petrecute acolo. Şi cel mai mult duc dorul momentelor în care ne strângeam seara la veghe şi apoi, când totul se liniștea, ne uneam mâinile şi cântam cu toţii Doamna cercetașilor. Dacă vreodată aţi simţit nevoia unor oameni calzi, mărinimoși şi foarte, foarte primitori, puteţi conta pe cercetași. Aceștia îţi vor deschide poarta care te va conduce pe drumul către bunătate şi fericire. (Ioana Hulubă)

 

Tabără de iarnă a cercetaşelor. Mărăcineni. Judeţul Argeş. Cine ar fi crezut că un loc ca acesta ne-ar putea oferi atât de multe momente frumoase? Totul a trecut atât de repede, parcă ieri îmi făceam bagajul pentru a pleca în tabără, unde ştiam că voi petrece clipe frumoase, dar aşteptările mi-au fost depăşite.

În primul rând aş vrea să le mulţumesc gazdelor pentru că ne-au pus la dispoziţie această locație perfectă pentru activităţile noastre. De asemenea, sunt recunoscătoare oamenilor care au participat şi ţin să menţionez că prin simpla lor prezență mi-au făcut vacanţa mult mai frumoasă. Metriza a fost bine organizată, au avut multe idei originale şi mi-aş dori ca Ana, Karina şi Nick să ne mai însoțească şi în alte tabere. Am petrecut multe momente în care am cântat, am râs şi dansat împreună cu celelalte cercetaşe. Pizza a reprezentat o adevărată provocare, dar nici Marele Joc nu a fost mai prejos. Am învăţat o mulțime de lucruri noi pe care cu siguranţă le voi folosi şi cu alte ocazii. Serile de veghe au fost de neuitat, pline de bucurie vizibilă pe chipul fiecăruia. Tabăra următoare îl aşteptăm şi pe “Tata Reci” să petreacă astfel de momente cu noi, dar desigur şi pe Nick.

Mă bucur că am participat în tabără alaturi de toţi aceşti oameni minunați şi mă mai bucur că am avut această şansă. (Ana Barangă)