Cardinalul Sandri, prefectul Congregației pentru Bisericile Orientale de la Vatican, va face o vizită în România între 28 septembrie și 1 octombrie. La București, cardinalul se va afla vineri, 29 septembrie. Prefectul Congregației va face binecuvântarea noului sediu al Episcopiei noastre, local primit din partea Statului prin Secretariatul de Stat pentru Culte, după înființarea Eparhiei cu sediul în capitală. [...]

Sfântul Maximilian Kolbe, patronul acestor timpuri dificile

Sfântul Maximilian Kolbe, patronul acestor timpuri dificile
24 August
2017

Sfântul Maximilian Kolbe, patronul acestor timpuri dificile

La 14 august 1941 murea la Auschwitz franciscanul Maximilian Kolbe, în ajunul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Ȋşi oferise viaţa în mod liber pentru a lua locul unui tată de familie, condamnat să moară de foame. Viaţa întreagă a lui Kolbe este mai spectaculoasă decât un roman de aventuri, atât la nivel interior, de suflet, cât şi la nivel exterior, de lucrare. Recomand ca lectură de vară tot ce se poate citi despre el din cărți şi Internet. O să spun că toate acestea au venit de la izvorul vieţii lui spirituale, anume consacrarea la Inima Neprihănită a Fecioarei Maria şi viaţa întreagă trăită în lumina Neprihănitei, şi o să adaug mai jos două idei despre acest mare sfânt.

Mai întâi, Papa Ioan Paul al II lea îl prezintă pe Maximilian Kolbe ca pe „patronul al acestor timpuri dificile”. Să observăm că el şi-a dat viaţa în acel loc teribil, în care, aparent, nu mai era speranţă. O decizie de câteva secunde probabil, după care au urmat două săptămâni de agonie în bunkerul foamei. Iată că aceste timpuri dificile sunt, totuşi, ocazia unor gesturi care schimbă complet sensul situaţiei şi redau speranţă în om. Să mai observăm că, în luna iulie 2017, Papa Francisc a definit un nou tip de martiriu, cel în care „îţi dai viaţa pentru aproapele”, de bunăvoie. Maximilian Kolbe a făcut asta în mod evident şi exemplar.

Apoi, m-a marcat foarte mult o vorbă pe care sfântul polonez o spunea novicilor săi: anume că în viaţa creştină sunt trei etape – formarea, opera, şi sacrificiul. Parcă lucrurile sunt mai clare aşa, pentru că toţi suntem la un moment dat daţi afară de undeva, pierdem postul, locul în oraş, casa sau funcţia. Datorită împrejurărilor sau oamenilor, implicarea noastră în lume, în asociaţii sau opere are un sfârşit.

Ei bine, iată că tot ce trebuie să facem e să folosim la maximum timpul, oricare ar fi culoarea etapei în care ne aflăm. Ȋn timpul formării, să nu ne pierdem răbdarea, făcându-ne planuri care nu îşi au rostul. Ȋn timpul operei, să nu ne pierdem timpul cu frica faţă de sacrificiul ce va veni. Ȋn fine, în suferinţă să ne punem în minte pe cei care și-au dat viaţa lor pentru Dumnezeu, din toată inima. Chiar dacă timpurile sunt dificile, aceste etape există încă, iar pentru toate aceste trei etape zelul pentru Dumnezeu şi devotamentul pentru aproapele al lui Maximilian Kolbe fac din el una din cele mai strălucite icoane ale celui mai teribil secol din istoria omenirii civilizate.

Ion Cosmovici