Sora Maria Ionela, inițiatoarea și Maica generală a Congregației Inimii Neprihănite a plecat la Casa Părintelui veșnic duminică, 17 iunie a.c. la venerabila vârstă de 92 de ani (18 aprilie 1926 - 17 iunie 2018). [...]

Purtătorii de fericire

Purtătorii de fericire
26 Iulie
2015

Purtătorii de fericire

Adevărat vă spun că dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor!” (Matei 18,3), ne avertizează textul evanghelic citit astăzi în bisericile greco-catolice. Da, prieteni, Mântuitorul chiar ne vorbeşte de o inversare a lucrurilor pe care noi le ştiam: nu noi suntem modelele tinerilor, ci viceversa, ei ne sunt nouă exemple! Iar ultimele zile petrecute alături de „aceşti micuţi” mi-au întărit convingerea că noi suntem cei care avem datoria să ne ridicăm la nivelul tinerilor din vieţile noastre, renunţând definitiv la pretenţia de a-i coborî pe ei la nivelul nostru. Nu eu o spun, citiţi Evanghelia şi veţi vedea că Domnul însuşi ne-o cere.

Miercuri, 22 iulie, când am pornit din Bucureşti, din Râmnicu Vâlcea, din Brezoi și din Peșceana nici unul dintre cei 45 de tineri care am reprezentatat Eparhia Greco-Catolică „Sfântul Vasile cel Mare” de Bucureşti nu bănuiam că vom reuşi să schimbăm mottoul Întâlnirii Naţionale a Tineretului Catolic care avea să se desfăşoare la Cluj-Napoca (INTC), din „căutători de fericire” în înşişi purtători ai acesteia. Cine mai crede azi în astfel de citate sau de formulări aparent fără conţinut? Însă, tinerii frumoşi, adunaţi la INTC din toată ţara, aveau să ne demascheze foarte puţina noastră credinţă. În ciuda reţinerilor noastre de adulţi care le ştim perfect pe toate, ei chiar au venit la Cluj-Napoca pentru a-şi căuta fericirea. Şi au găsit-o, întrebaţi-i şi vă veţi convinge singuri!

Nu ştiu alţii cum simt, dar aseară, nici nu m-am despărţit de ei şi deja îmi lipseau. Şi bineînţeles că, abia întrat în casă, am început să le trimit mesaje invocând diverse pretexte. Îmi lipseau pentru că mă simţeam ca un elev care şi-a pierdut învăţătorii. Îmi lipseau pentru că am învăţat de la fiecare în parte câte ceva despre gratuitate şi camaraderie, despre libertate şi credinţă, despre sinceritate şi încredere, dar mai ales despre fericire. Şi am convingerea, distinşi cititori adulţi, că lecţiile acestea vor continua să ne fie predate de tinerii noştri prieteni, pretutindeni: în casă, pe facebook sau pe stradă.

Am petrecut cu ei zile de har, de graţie dumnezeiască, şi le suntem profund îndatoraţi. Au reuşit să ne readucă în copilărie, au reuşit să ne facă din nou apţi pentru Împărăţie. Şi cui altcuiva să-i mulţumim pentru aceasta, decât lor – fraţilor noştri mai mici – şi, bineînţeles, Tatălui nostru ceresc, al tuturor. Mai mult decât organizatorilor şi voluntarilor care s-au consumat pentru buna desfăşurare a evenimentului, mai mult decât bunilor prieteni care ne-au ajutatat să pornim în căutarea fericirii, mai mult decât carismaticului şi cu suflet de copil părinte Daniel Ange, mai mult decât tuturor acestora, suntem aşadar datori să le mulţumim purtătorilor de fericire, tinerilor acestora minunaţi, prezentul şi viitorul Bisericii lui Hristos!

pr. Victor Ostropel