+ MIHAI
Din mila lui Dumnezeu, prin grația Scaunului apostolic al Romei
și voința Sinodului Bisericii Române Unite cu Roma,
Episcop al Eparhiei Greco-Catolice „Sfântul Vasile cel Mare” de București
*
Scrisoare Pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului – 2018
Clerului, călugărilor, călugărițelor, întregului popor iubitor de Hristos
Nr. 380/24 decembrie 2018
Iubiți credincioși,
Cum a fost posibilă realizarea vechilor profeții care spuneau că Mesia trebuia să se nască la Betleem? Ordinul de recensământ al Romei de pe întreg teritoriul Imperiului, care prevedea înscrierea în locul de baștină al capului familiei, a dat curs potrivirii evenimentelor. Aproape nimeni nu știa că Iosif, tâmplarul smerit, se născuse la Betleem și făcea parte din neamul regelui David. Iosif se va conforma și va pleca spre Betleem cu Maria, căreia i se apropia sorocul de a naște.
Dacă Mântuitorul s-a născut în cetatea lui David, înseamnă că Dumnezeu se folosește de coincidențele și „accidentele” istoriei pentru a orienta cursul mântuirii. Asta înseamnă că planul lui e mult mai amplu decât ceea ce reușim noi să înțelegem. Și chiar dacă libertatea noastră poate strica uneori proiectele Cerului, Dumnezeu conduce lucrurile în favoarea mântuirii sufletelor. Este un prim lucru important la care putem medita de Crăciun.
Un alt doilea lucru pe care suntem invitați să-l luăm în considerare de Nașterea Domnului este „nesiguranța” de care au avut parte Fiul lui Dumnezeu și familia sa sfântă. Nouă luni mai devreme, Arhanghelul îi spusese Mariei că pruncul care se va naște dintr-însa „va fi mare și Fiul celui Preaînalt se va chema”(Lc 1, 32). Cu toate acestea, soarta nu i-a garantat Pruncului nicio comoditate. Sfântul Iosif și Sfânta Maria nu vor fi scutiți de grija de a ocroti viața Pruncului. Urmăriți de Rău, au fost preveniți de pericole, dar au trebuit să țină seamă de prudență și să-și caute singuri cele necesare supraviețuirii. Dumnezeu le-a îndrumat pașii, i-a ocrotit în mod tainic, dar vizibil ei au trăit numai din credință.
Dragi credincioși,
Orice încercare sau preocupare îl pune pe fiecare om în fața a două perspective. Prima este de a te lăsa înfricoșat și demoralizat, prin viclenia diavolului, gelos pe chemarea ta de a fi copil al lui Dumnezeu; a doua, de a accepta un pariu cu Cerul, prin încrederea față de Providență.
Pentru Iosif și Maria, credința era calmul încrederii în planul Domnului. A nu intra în panică, a-ți repeta că Dumnezeu te ocrotește și-ți vrea binele, chiar dacă trebuie să treci prin umbra morții, a păstra cu seninătate gândul că niciun fir de păr de pe cap nu-ți cade fără știrea lui – toate aceste lucruri exprimă fidelitatea credinciosului adevărat care se roagă. La Sfânta Liturghie, în rugăciunea de după „Tatăl nostru”, cerem ca Darurile sfinte ale Trupului și Sângelui Domnului să împlinească viața noastră „fiecăruia după diferita sa trebuință”. A-i cere lui Dumnezeu harul pentru a crește în credință și a ne lăsa conduși, prin aceeași încredere care a însuflețit existența celor trei suflete alese de la Betleem, este țelul vieții noastre.
Dumnezeu vine pentru a merge alături de noi pe aceeași cale. Bucuria mântuirii nu este, deci, absența grijilor sau a încercărilor, ci tocmai această certitudine. Este adevărat că, atunci când o greutate sosește, în acel moment, se va deschide în suflet o rană. O rană care îți poate face rău, care sângerează și te slăbește. Diavolul se bucură și caută să profite pentru a infecta rana. Șiret, el știe cum să te amăgească pentru a te întrista și descuraja. Fie că dorești să refaci legătura cu aproapele, fie că vrei să-ți reînnoiești credința în Dumnezeu, Cel rău te împinge numai la revoltă. Or, singura posibilitate când ești rănit este să refuzi inspirația Răului și să-l asculți pe Dumnezeu.
Vocea lui Isus este discretă, dar El spune: „Fiule, fiică, nu te teme, sunt cu tine! Privește la mine și la faptul că sunt cu tine pe aceeași cale. Îți înțeleg suferința, nu te teme, sufăr cu tine! Împreună o vom scoate la capăt”. Iată de ce Isus vine pe pământ: pentru a da un nou curs evenimentelor. Ceea ce este pentru lume, în general, un eșec, pentru credință reprezintă taina seminței care cade în pământ și moare pentru a aduce roadă: „Fericiți cei ce plâng, că aceia mângâiere vor afla, […] fericiți cei flămânzi și însetați de dreptate, că ei se vor sătura” (Mt 5,4-6).
Iubiți fii sufletești,
Evangheliile zilelor Crăciunului ne învață că Dumnezeu nu și-a scutit Fiul de grija vieții. Dreptului Simion i-a fost dat să îl recunoască pe Dumnezeu făcut om, sub chipul smerit și neajutorat de prunc. Dar venerabilul bătrân a mai prevăzut că persoana și misiunea lui Mesia îl vor pune pe fiecare dintre noi în situația de a-și dezvălui gândul inimii (Lc 2, 34) față de taina suferinței. Dumnezeu, venit pe pământ, a trebuit să o ia asupra lui și, de atunci, a devenit pentru fiecare om un semn de contradicție.
Exemplul Sfintei Familii arată că atunci când te încrezi în Dumnezeu, vei vedea cum lucrează și te ocrotește Providența. Dacă accepți să-i oferi lui Isus încercarea ta, El o va considera un cadou neprețuit, și-l va pune în Inima sa străpunsă. Astfel, rana lui și a ta sunt una. Rana ta îi aparține de-acum lui Dumnezeu și vei fi una cu Hristos, care s-a făcut om pentru a te mântui.
Dragii mei,
Sărbătoarea Nașterii lui Hristos ne este de folos dacă ne-am primenit inima, prin Spovadă, și ne împărtășim la Sfânta Liturghie cu Trupul și Sângele Domnului. Toată viața de pe pământ a Fiului a fost îndreptată pentru a duce la împlinire planul lui Dumnezeu. Sfânta Fecioară și Dreptul Iosif ne încurajează să credem că orice încercare îi permite Cerului să pătrundă în inima noastră. Să-i cerem, atunci, lui Dumnezeu să ne acordăm existența după ceasornicul său. Și să facem, în fața ieslei lui Isus, actul de credință necesar pentru a-l recunoaște pe El, senin și umil, în istoriile noastre. La fel au făcut cei șapte episcopi martiri și au izbândit. Sperăm, din mila Domnului, să-i vedem în curând ridicați la cinstea altarelor.
În bucuria că Dumnezeu ne este alături în toate, vă spun tuturor: „Sărbători senine, pline de credință și speranță! Anul Nou 2019, cu bine!”
Cu arhierești binecuvântări,
+Episcop Mihai
