Clopotele catedralei Sfântul Vasile cel Mare din București sună deja a jale. O pagină glorioasă a istoriei se încheie, nu şi mărturia demnității, curajului şi simplităţii Regelui Mihai - Suveranul tuturor românilor, pe drept cuvânt. [...]

Orașul Preacuratei

Orașul Preacuratei
11 Martie
2016

Orașul Preacuratei

Pelerinajul la Lourdes al tânărului preot Vasile Aftenie

La vârsta de 30 de ani, în vara anului 1929, la trei ani după hirotonirea întru preot, Vasile Aftenie a avut ocazia de a face un pelerinaj în Italia, Belgia și Franța, în compania părintelui asumpționist Adhémar Merckx. În august 1929, Vasile Aftenie a ajuns la sanctuarul din Lourdes, unde a slujit o Sfântă Liturghie „pentru binele României și al școlilor din Blaj”. Impresiile sale din acest pelerinaj se regăsesc într-un articol publicat într-un număr special dedicat aparițiilor de la Lourdes al revistei Observatorul din Beiuș, din anul 1934, din care prezentăm câteva fragmente. Relatarea jurnalistică, pregătită atent cu cifre și date, se împletește cu trăirea de credință a tânărului preot Aftenie.

Călătoria și popasul de rugăciune

Îndreptându-se pelegrinul spre Sanctuar, i se deschide în față esplanada, cum se numește piața din fața lui, apoi apar cele trei biserici puse una peste alta, oferind ochilor un spectacol de nedescris. După o vizită făcută Sfântului Sacrament al altarului, în una din cele trei biserici, mulțimea se îndreaptă cu pietatea cuvenită spre peștera miraculoasă, săpată aproape de cele trei biserici, în locul unde Preacurata i s-a arătat Bernadetei Soubirous. În fața peșterii, așezați în bănci ori stând în picioare, mii de pelegrini înalță rugăciuni de slavă Reginei cerului. Pelegrinul se crede în alte lumi. Are impresia vie, că îngerii din cer, și nu oamenii de pe pământ, preamăresc pe Născătoarea de Dumnezeu.

Apa tămăduitoare

Mai departe, la stânga peșterei se înșiruiesc lângă olaltă cele 12 isvoare robinete prin care e condusă apa rece ca ghiața isvorâtă din stâncă. Pelegrinul e nevoit să aștepte ore întregi până îi vine rândul să intre în scăldătoare. Aproape fiecare ține să se scalde, chiar și dacă nu este bolnav. În sfârșit cine e perfect sănătos? Bolnavii mai greu, aduși pe tărgi ori cărucioare din partea unor persoane – chiar și din clasa înaltă franceză, angajate de bună voie la acest serviciu – după ce și-au făcut rugăciunile în fața peșterei, trecând prin fața robinetelor, iau câte o gură de apă, apoi se postează cu sutele în fața piscinelor, așteptând ca să le vină rândul să intre în scăldătoare.

Calea Crucii

De partea stângă (…), pe o colină înaltă, este aranjată Calea Crucii. Toate stațiunile, bine executate, reprezintă în mărime naturală scene din calvarul Domnului Nostru Isus Hristos. De dimineața până seara această cale e ticsită de pelegrini, aparținători diferitelor națiuni, cari, urcând cu pași încetișori, recitează rozarul în comun ori privat și alte rugăciuni. Aici se pot vedea adevărate suflete creștinești.

Procesiunea cu Sfântul Sacrament

Cu prilejul marilor pelegrinaje internaționale, la ora 16:30 din zi începe procesiunea cu Sfântul Sacrament al Altarului. Aici e culmea devoțiunii pelegrinilor de la Lourdes. Pornește de la peșteră. Ea se desfășoară grandios pe un drum de 8 m lărgime și de 1 km lungime. Câteodată numărul bolnavilor se ridică la 1500.

Ceva feeric! Iar ceilalți pelegrini se postează înapoia bolnavilor, înghesuiți unii într-alții ca să încapă.

Ajungând Sf. Sacrament în fața basilicii, este așezat pe o masă făcută anume. Apoi continuă rugăciunile isvorâte din pepturile a zeci de mii de pelegrini. Îți face impresia, că s-a pogorât Mântuitorul pe pământ. Toată grija cea lumească e lăsată la o parte. Gândul ce-l paște pe fiecare constă în dorința fierbinte de a se uni cât mai intim cu Dumnezeu, barem pe câteva momente.

Vindecări miraculoase

Nu se poate descrie entusiasmul mulțimii, la vestea vreunei ridicări subite. În acest caz, la semnul preotului, rugăciunea de cerere se înlocuiește cu rugăciunea de mulțumită. Brancardierii cari poartă bolnavii,  – în timp ce cordoanele de cercetași catolici pun stavilă afluenței – se îndreaptă cu pași repezi și plini de bucurie, spre Biroul de consultații, conducând pe respectivii bolnavi. Nu trebuie să credem, că cei neînvredniciți de vindecări rămân nemulțumiți și desamăgiți. Nu. Suferințele lor parcă scad în urma vindecării de aproapelui lor. Mulți dintre acești nefericiți cer de la Dumnezeu numai bucurii sufletești și sunt veseli, dacă cei mai greu bolnavi decât ei s-au vindecat în locul lor. Mulți roagă, ca Dumnezeu să mențină suferințele lor pentru ispășirea păcatelor proprii și ca ceilalți păcătoși să se pocăiască. În schimbul unei ușurări trupești, Maica Dumnezeului nostru îi învrednicește aproape totdeauna cu multă răbdare și resemnare.

Minunile ascunse

Nu trebuie să uităm, că cu mult mai mari și mai dese decât minunile vizibile sunt cele ascunse. Numai preoții cari mărturisesc din zori de zi până seara târziu, își pot da seama de minunile săvârșite în sufletele atâtor păcătoși și atâtor necredincioși, adevărații păgâni ai zilelor noastre. De câte ori nu s-a întâmplat ca cei ce s-au dus la Lourdes numai să-și bată joc de bigotismul religios – zic ei, – să se schimbe devenind cei mai buni catolici…? Da, azi lumea e obișnuită să creadă numai ce poate atinge cu simțurile ei. Însă, nu sunt oare cu mult mai prețioase darurile și binefacerile sufletești decât cele trupești?

Procesiunea nocturnă cu torțe

Procesiunea cu torțe, mai puțin mișcătoare decât cea cu Sf. Sacrament, este totuși de o frumusețe rară și de o înălțare sufletească extraordinară. După cină, către ora 9, fiecare pelegrin se îndreaptă spre peșteră cu o lumânare în mână. Lumânările se aprind. Flacăra alergând de la unii la alții, în câteva minute iluminează întreaga piață din fața Sanctuarului. Procesiunea se desfășoară cu majestate cerească, în fața bisericii, luând forma unui șarpe gigantic de foc.

În loc de concluzii

Acesta este Lourdes-ul zilelor noastre. […] Oare nu ar face mai bine mulți dintre credincioșii noștri, ori chiar dintre cetățenii acestei țări, dacă miile de Lei ce eventual le cheltuiesc an de an cu treabă și fără treabă în stațiunile balneare ori în locurile climaterice, ori pe alte nimicuri, le-ar pune laolaltă, ca barem odată în viață să poată fi martori ai solemnităților ce se petrec la Lourdes? Eu cred că Fiul lui Dumnezeu și scumpa sa mamă, în cazul acesta altfel ar distribui din harurile sale fiilor săi și astfel s-ar primeni întreaga societate românească. – Să dea bunul Dumnezeu!

Doamna-Noastră de Lourdes, roagă-te pentru noi!

 

Articolul Orașul Preacuratei semnat „Dr. Vasile Aftenie” a apărut în revista Observatorul, an VII, nr. 3-4, 1934, pp 98-108. Ortografia, cu foarte puține adaptări, este cea originală. Transcriere și subtitluri de Alexis DIMCEV