Anul trecut am încercat să urcăm pe vârf. Pe Negoiu. De fapt povestea e mai veche. După o tabără reușită, în 2016, câțiva dintre șefi am urcat pe „acoperișul României”, pe Viștea Mare – Moldoveanu (2.544 m). [...]

O urmă de istorie și de credință care s-a dus

O urmă de istorie și de credință care s-a dus
15 Noiembrie
2016

O urmă de istorie și de credință care s-a dus

O urmă de istorie și de credință s-a șters în aceste zile din București, dar nu și din sufletele noastre.

 Fosta Capelă construită de greco-catolici în cartierul Bucureștii Noi – str. Navigației 54 – din capitală a fost demolată. Parohia ortodoxă din cartier, care o deținea din 1948, a ridicat alături, la câțiva metri, o nouă biserică de zid care deja este funcțională. Astfel, capela fiind de prisos a trebuit să dispară.

Prin vitregia vremurilor, după 1990, neaflându-se actele de proprietate pe Capela din cartierul Bucureștii Noi, nu s-a putut face nimic pentru redobândirea ei. Cu toate acestea, avem datoria de a spune cu seninătate ADEVĂRUL. Un adevăr care nu ține de putere sau diplomație, ci de bună-cuviință.

În acest loc simplu și smerit, înălțat prin grija lor, s-au rugat până în 1948 credincioșii greco-catolici din Bucureștii Noi, s-au căsătorit și și-au botezat pruncii. Aici episcopul Vasile Aftenie a știut întotdeauna să fie aproape de credincioșii săi și să-i ajute să-l privească pe Isus cel răstignit.

Cartierul Bucureștii Noi, situat la marginea orașului, a fost trasat în perioada interbelică prin sosirea ardelenilor, majoritatea uniți cu Roma, în capitală care practicau meseria de geamgii – tăietori de sticlă în oraș și în toată Muntenia. Capela construită prin jertfele lor era centrul Parohiei Române Unite – București 2; a doua, deci, după parohia principală situată la biserica, azi catedrală, din strada Polonă.

După începutul persecuției mulți greco-catolici au aflat refugiu în capela romano-catolică din același cartier. Din 1990, părintele Gheorghe Cristescu (Tritean), fiu al locului, păstorește grupul rămas fidel Bisericii Greco-Catolice.

Cu toate încercările sau greutățile pe care le deplângem, credința merge mai departe. Îl avem alături pe Domnul care, coborând în lume, a ales voit sărăcia ieslei de la Bethleem, a ales partea celor disprețuiți și ne asigura de binecuvântarea sa.

Lui i se cuvine cinstea și mărirea în vecii vecilor.