Intuind încercarea care se va dezlănțui peste viața Bisericii, Fericitul episcop martir Ioan Suciu a convocat în iunie 1948 soțiile preoților din arhidieceza de Alba Iulia și Făgăraș pentru un timp de reculegere sufletească la Blaj. Își dădea seama că pentru preoții cu familie rezistența nu ar fi fost posibilă fără împărtășirea persecuției din partea soției. Lucrurile au fost ulterior confirmate de evenimente. [...]

„Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi…”

„Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi…”
22 Iunie
2015

„Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi…”

Vă invităm să vizionați predica Preasfințitului Claudiu, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore din Blaj, în catedrala „Sfântul Vasile cel Mare” din București în a III-a duminică de după Rusalii.

Iată câteva citate menite să vă trezească dorința de a medita mai profund cuvântul Evanghelie și mai apoi de a-l trăi în viața de zi cu zi:

Duminica suntem chemați de Isus în cămara Lui de taină, în biserică, în Sfântul Altar pentru a ne consola, pentru a ne împărtășii Cuvântul Său, iubirea Sa, îndurarea Sa. Dar din dar: Dăruim din timpul nostru lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu să ne poată dărui”.

Să-L lăsăm pe Dumnezeu să se gândească la viața noastră și la necesitățile noastre. Astfel câștigăm în viață lungă, în statură spirituală și în haine bogate și luminate ca acelea pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru fiecare dintre noi în Împărăția cerurilor”.

Să nu slujim la doi stăpâni înseamnă să nu ne preocupă de propria viață și să ne încredem în puterea lui Dumnezeu. A sluji unui stăpân înseamnă să ne simțim chemați de Isus, să facem alegerea justă, înseamnă să mergem pe urmele Lui pentru a ne încrede și a ne încredința viața în mâinile Lui și astfel începem să ne eliberăm de grijile acestei lumi”.

Suntem datori să aducem viețile noastre, cu sărăciile, mizeriile noastre, cu locurile noastre încă posedate, mai mult sau mai puțin între ghilimele, locurile din viața noastră încă neeliberate în fața lui Dumnezeu. Asta facem duminică de duminică, sau ori de câte ori suntem la Sfânta Liturghie. Este timpul cel mai bine cheltuit și momentele care vor rămâne și care vor constitui tezaurul inimii noastre”.