Ziua de duminică, 29 septembrie, a.c. a fost așteptată cu entuziasm și a fost încărcată de emoție și bucurie pentru Cercetașii Creștini Români din București și din Focșani. [...]

Neagu DJUVARA – 18/31 august 1916

Neagu DJUVARA – 18/31 august 1916
12 August
2019

Neagu DJUVARA – 18/31 august 1916

„Am venit ca să ofer, nu ca să primesc” – spunea Neagu Djuvara la reîntoarcerea în patrie, după 1989. Sunt câteva lucruri pe care, în clipa lui centenară prin istorie, le-a dăruit: naturalețea pe care, de la el încoace, tot românul a avut șansa s-o simtă aproape; noblețea inimii ca ținută a omului complet care caută binele în mod firesc; distincția, umorul, cu siguranță franchețea… Aceste trăsături îi permit lui Neagu Djuvara să rămână și în prezent un martor viu al Binelui. Fiindcă orice suflet plecat Dincolo se „îndepărtează” numai puțin pentru a aminti că, deși bătălia lui s-a încheiat, a ta continuă, iar prețul omeniei merită mereu să-l plătești pentru a rămâne demn. De fapt, așa cum nu poți rămâne om fără un efort de politețe și discreție, nici nu te poți simți copil al lui Dumnezeu fără a asuma scandalul pe care-l conține atașamentul real față de adevăr și moralitate.

*

E firesc să rememorezi timpul petrecut în preajma unei persoane care a părăsit această lume, umplând după putință locul gol pe care l-a lăsat în urmă. Din păcate latura folclorică a parastaselor te împiedică să surprinzi mesajul de credință al Învierii pe care îl conține orice deces. În primul rând rugăciunea pentru cel plecat nu este un test al fidelității publice. „În veci pomenirea…” nu este o cerere pentru posteritate, ci pentru Dumnezeu, care continuă să iubească în veșnicie un suflet pentru care s-a jertfit și a murit, pentru care a trudit să-i împărtășească mântuirea și pe care-l încredințează rugăciunii celor rămași ai săi. Amintește-ți, Doamne, de binele pe care l-a arătat fratele nostru în viața sa pământească ca om și iartă-i tot ce a greșit!

În al doilea rând rugăciunea pentru cei plecați nu e o datină folclorică. E un act de credință. Este un gest suprem de compasiune pentru cineva care poate primi ușurare prin gestul tău de bunătate, pe care el nu și-l mai poate oferi decât prin împărtășirea cu tine și Biserica. Dar „pomenirea” celui plecat îți ajută și ție: recunoștinței tale față de Dumnezeu și neuitării de a privi viața ca miracol. Este mare acel har să admiți că înțelepciunea lui Dumnezeu nu se suprapune superbiei divagărilor lumești despre celebritate și glorie!

Odihnește-te în pace, Neagu Djuvara!
Să-ți fie memoria pururi binecuvântată!

+ MIHAI
episcop greco-catolic de București