Muzeul Național al Literaturii Române vă invită miercuri, 12 iunie 2019, ora 19.00, la sediul din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, la evenimentul de lansare a cărții „Anotimpul tăcerii”, dar și la o sesiune de autografe din partea autoarei, Miorița Baciu. [...]

„Martori ai fericirii”. Lansarea de la Humanitas Cișmigiu

„Martori ai fericirii”. Lansarea de la Humanitas Cișmigiu
29 Mai
2019

„Martori ai fericirii”. Lansarea de la Humanitas Cișmigiu

Aseară, 28 mai 2019, a avut loc la Librăria Humanitas Cișmigiu lansarea cărții „Martori ai fericirii. Șapte vieți de sfinți români”. Invitați au fost cele două autoare, Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, Preasfințitul Mihai Frățilă și filologul Ștefan Colceriu. Discuția a fost moderată de Tatiana Niculescu.

Doamna Niculescu a început prin a spune că a fost frapată de simplitatea vieților celor șapte episcopi greco-catolici martiri, un soi de firesc al vieții ce pentru ochi „mundani” nu anticipa un asemenea eroism. Un termen de comparație ar fi povestea, imortalizată în filmul „Oameni și zei”, a călugărilor francezi martirizați în Algeria. În mod similar, aceștia din urmă au dus niște vieți obișnuite, și cu aceeași „obișnuință” au mers și la moarte, ca fiind singurul lucru demn și drept de făcut.

Francisca Băltăceanu a vorbit despre „baza” cărții: uriașul efort uman și logistic al dosarului beatificării – 45 000 de pagini de documente, apoi o sinteză, Positio, de 2000 de pagini, care apoi a fost sursa principală a acestui text. Monica Broșteanu a sugerat bucuria interioară a unui parcurs spiritual făcut alături de cei șapte, despre care a auzit prima dată în anii ’70, și de care s-a apropiat și mai mult în anii dosarului de beatificare. Convingerea dânsei este că rugăciunea prin mijlocirea martirilor nu rămâne fără răspuns. Ei sunt prietenii noștri din cer.

Preasfințitul Mihai, întrebat fiind despre diferența dintre un erou și un martir, a afirmat că celui din urmă i se refuză orice vizibilitate în timpul vieții, orice „grandoare” a destinului, el urmând soarta lui Hristos, răstignit în afara orașului, sub povara singurătății și a rușinii. Episcopii uniți au fost ghidați întâi de toate de un legământ interior cu proprii credincioși, cu o comunitate de credință. Viețile lor personale nu mai contau, ci doar crezul și Biserica.

Ștefan Colceriu a spus că ei aparțin unei dimensiuni a umanității în care ar trebui să ne găsim cu toții. Cei șapte sunt un miracol în istoria României: niciunul nu a cedat, deși „ofertele generoase” se succedau cu regularitate, pe fondul persecuției neîncetate.

Un mesaj comun s-a desprins din toate cele spuse: deschiderea spre universalitate. De acum, cei șapte episcopi nu mai aparțin doar Bisericii Române Unite, nu doar Bisericii Catolice, ci întregului popor român și tuturor oamenilor.