Intuind încercarea care se va dezlănțui peste viața Bisericii, Fericitul episcop martir Ioan Suciu a convocat în iunie 1948 soțiile preoților din arhidieceza de Alba Iulia și Făgăraș pentru un timp de reculegere sufletească la Blaj. Își dădea seama că pentru preoții cu familie rezistența nu ar fi fost posibilă fără împărtășirea persecuției din partea soției. Lucrurile au fost ulterior confirmate de evenimente. [...]

Frumos…, totuși, cam scump

Frumos…, totuși, cam scump
28 Iulie
2016

Frumos…, totuși, cam scump

A întâmpina adevărul pentru a-l refuza

Locuitorii Nazaretului auziseră și ei de minunile de prin vecinătate ale fiului lui Iosif tâmplarul. Ar fi vrut să vadă minuni, dar Isus n-a putut face nimic pentru ei, fiindcă nu credeau în El. Spunându-le adevărul în față, a fost alungat din oraș și a trebuit să se mute la Capernaum.

Traversând în lung și în lat Galileea, Isus va ajunge, trecând peste lacul Ghenizaretului, și în ținutul Gadarenilor. Un loc complet păgân care n-avea nimic în comun cu crezul israeliților, dar pe care Domnului n-a refuzat să-l cerceteze. De la apă, drumul spre așezare mergea pe lângă un loc în care doi posedați provocau multe neajunsuri trecătorilor, obligându-i astfel la lungi ocoliri. Eliberarea lor săvârșită de Isus restabilește ordinea și pacea, dar aduce cu sine pierderea unei mari turme de porci din apropiere. Paguba e mare, rescriind prioritățile cetății, astfel că toți locuitorii ieșindu-i Domnului în întâmpinare, l-au rugat să plece. Mulțumim de ajutor, frumos…, totuși, cam scump!

Înainte de a fi pradă Răului sau de a ne atașa de el, comoditățile sau tabieturile ne fac și pe noi să ieșim în întâmpinarea lui Dumnezeu pentru a-l invita să plece în exil. În lumea deja străină de chemarea lui Hristos, folosim adesea politețea vorbelor frumoase pentru a refuza adevărul sau a-l minimaliza. Fiindcă Isus nu are nimic de vândut, dăruind, în schimb, totul gratis, nimeni nu mai vrea să se apropie pentru a primi daruri. Nu trebuie să ne mai surprindă atunci că, vorbind despre ziua judecății, Domnul va spune despre cei din vechime – care n-au avut șansa de a-l fi întâlnit – că vor avea parte de mai puțină asprime.

Tragedia sufletului care refuză credința nu are, într-adevăr, termen de comparație. „Ce-i va folosi omului să câștige lumea întreagă dacă își va pierde sufletul” (Matei 16,26). De aceea, evanghelia eliberării posedaților din Gadara ne propune o întrebare extrem de incomodă: Avem loc pentru Isus în viața noastră?

A-l recunoaște pe Cel care îl arată pe Tatăl, care plătește cu viața sa nerecunoștința omului, a răspunde prieteniei cu El este semnul că ceva ni s-a schimbat în viață, că l-am întâlnit. „”Aproape este de tine cuvântul, în gura ta și în inima ta”, – adică cuvântul credinței pe care-l propovăduim – spune sfântul Pavel. Dacă vei mărturisi cu gura ta că Isus este Domnul și vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morți, te vei mântui. Fiindcă cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire” (Romani 10,8-10). Chipul adevărat al lui Isus este, deci, unul singur. Altfel, – cum spunea șarpele – Dumnezeu nu e decât zeul crud care strică planurile și îngenunchează prin fatalitatea puterii sale.

+Mihai, episcop