Muzeul Național al Literaturii Române vă invită miercuri, 12 iunie 2019, ora 19.00, la sediul din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, la evenimentul de lansare a cărții „Anotimpul tăcerii”, dar și la o sesiune de autografe din partea autoarei, Miorița Baciu. [...]

Vasile Aftenie (1899-1950)

Vasile Aftenie (1899-1950)

Între cei șapte episcopi greco-catolici martiri, Vasile Aftenie a fost primul care și-a pierdut viața în timpul persecuției, la 10 mai 1950.

S-a născut la 14 iulie 1899 în satul Lodroman, com. Valea Lungă, jud. Alba. A făcut liceul la Blaj, a studiat la Colegiul pontifical grec „Sfântul Atanasie” din Roma, obținând un doctorat în teologie în 1925. Hirotonit preot în 1926, Vasile Aftenie a fost profesor și, din 1939, rector la Academia Teologică din Blaj. În 1934 a fost numit protopop greco-catolic de București, iar în 1940 a fost hirotonit episcop vicar greco-catolic pentru București și Vechiul Regat.

Ca și Iuliu Hossu, Vasile Aftenie a fost abordat de autoritățile comuniste înaintea declanșării persecuției deschise, Petru Groza propunându-i un scaun de mitropolit dacă trece la ortodoxie. Autoritățile au încercat în zadar să găsească un episcop greco-catolic care să se dezică de unirea cu Roma și să se pună în fruntea unei mișcări dizidente creată de activul de partid și Securitate.

Acasă înseamnă Blaj și Roma, acasă e „Apusul civilizat” 

Vasile Aftenie a calificat drept o „îndrăzneață nerușinare” chemarea „să vă întoarceți acasă” adresată credincioșilor greco-catolici în 15 mai 1948, chiar la Blaj, de către mitropolitul ortodox de la Sibiu, Nicolae Bălan. Episcopului greco-catolic Ioan Suciu, gazda ceremoniilor din Blaj (se aniversa centenarul Marii Adunări Naționale de pe Câmpia Libertății), i-a fost interzis atunci să ia cuvântul și să dea un răspuns lui Nicolae Bălan. „Acasă”, răspundea Vasile Aftenie[1], înseamnă Blaj și Roma:

Apusul civilizat, aci ne sunt prietenii care ne-au ajutat să clădim o Românie liberă.

La începutul lui octombrie 1948, Vasile Aftenie i-a întâlnit la Athénée Palace și i-a admonestat pe cei 36 de preoți greco-catolici care defectaseră și ceruseră la Cluj, la 1 octombrie, să fie primiți în sânul Bisericii Ortodoxe. Aceștia l-au implorat pe Vasile Aftenie să se pună în fruntea lor și să meargă împreună la Patriarhul Justinian. Fuseseră 38, dar doi au reușit să fugă. Vicarul de București a scris apoi un raport al întâlnirii pe care l-a predat Nunțiaturii Apostolice:

I-am mustrat cu vorbe bune dar severe pentru greşeala ce au făcut. Unii dintre ei au început să plângă şi să-mi povestească toate vexaţiile la care au fost supuşi: ademeniri, ameninţări, percheziţii, deţineri etc., totul a fost încercat de emisarii Guvernului pentru a-şi ajunge scopul.

Vasile Aftenie s-a întâlnit ulterior cu  preoții și credincioșii greco-catolici din Capitală care erau bulversați de evenimente, spunându-le că episcopatul este pregătit să se jertfească pentru credința catolică.

A fost arestat în 28 octombrie 1948, internat alături de ceilalți episcopi la vila patriarhală de la Dragoslavele și apoi la mănăstirea Căldărușani. În 25 mai 1949, la Căldărușani, Vasile Aftenie a fost separat de restul episcopilor greco-catolici și dus pentru o săptămână la mănăstirea Sinaia. De aici, a fost băgat în anchetă la ministerul de Interne unde a făcut un atac cerebral. A murit la 10 mai 1950 în spitalul închisorii Văcărești.

În memoriile sale, Cardinalul Iuliu Hossu descrie ridicarea lui Vasile Aftenie de la Căldărușani de către doi inspectori de poliție:

Scumpul frate s-a mărturisit și după mărturisirea făcută mi-a spus că nici moartea nu-l va face să se lepede de credință; același lucru l-a spus și în fața tuturor înainte de plecare; presimțea că iarăși vor insista să treacă la ortodocși, cum l-au pisat mereu înainte de arestare. Ne-a povestit (…) cât a insistat pe lângă dânsul prim-ministrul Groza să treacă și să se pună în fruntea nefericiților 38 de protagoniști ai ortodoxiei, defecționați de la noi. (…) La noi, la Căldărușani, a străbătut vestea că a fost văzut la Sinaia împreună cu preoți ortodocși. Noi nu puteam crede, dar se pare că l-au purtat anume pentru arătare, ca să ducă la rătăcire pe ai noștri credincioși și preoți; această apucătură a lor este cunoscută. (…)

Dar n-au obținut niciun rezultat; PS Aftenie a rămas neclintit în credința catolică, împlinindu-și cu sfințenie cuvântul rostit în fața noastră, a tuturor, că mai bine moare decât să se lepede de credință; a presimțit ce o să urmeze și pentru ce este dus de la Căldărușani, pentru a face noi presiuni asupra dânsului să treacă la ortodoxie; n-a trecut, a preferat să moară în temnițele Văcăreștilor.

Vasile Aftenie a fost înmormântat în ascuns de Securitate. Multă vreme misterul și legendele au circulat cu privire la mormântul din cimitirul Bellu catolic care avea inscripționat pe cruce doar A.V.

 

e-communio.ro: Argumentarea martiriului episcopului Vasile Aftenie

 

Episcopul Vasile Aftenie, seara dinainte de arestare from Ana Boariu on Vimeo.

 

[1] „Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist”, p. 189 – Cristian Vasile

  Vasile Aftenie beatificare