Muzeul Național al Literaturii Române vă invită miercuri, 12 iunie 2019, ora 19.00, la sediul din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, la evenimentul de lansare a cărții „Anotimpul tăcerii”, dar și la o sesiune de autografe din partea autoarei, Miorița Baciu. [...]

Tit Liviu Chinezu (1904-1955)

Tit Liviu Chinezu (1904-1955)

Fost protopop greco-catolic al Bucureștilor, Tit Liviu Chinezu a fost hirotonit episcop în clandestinitate în 1949.

În plină persecuție, Nunțiul i-a transmis că „Sfântul Părinte ar fi bucuros dacă Rev. Părinte Chinezu ar accepta sacrificiul episcopatului pentru binele sufletelor.” Intervenind arestarea episcopilor,  consacrarea s-a făcut în cel mai mare secret în mănăstirea Căldărușani unde erau închiși episcopii greco-catolici.

A studiat la Blaj și la Roma, la Colegiul pontifical grec „Sfântul Atanasie”, obținând un doctorat în filosofie (1927). Între 1941-1945 a fost rectorul Academiei Teologice din Blaj, fiind numit protopop de București în 1946.

A fost arestat în 1948 și dus în grupul celor 25 de protopopi și canonici greco-catolici la mănăstirea de la Neamț. Acolo a refuzat propunerea de trecere la ortodoxie ce i-a fost făcută de vicarul Teoctist, care avea să devină Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. De la Neamț a fost transferat în lagărul organizat în cadrul mănăstirii Căldărușani, unde a fost sfințit episcop prin mandatul secret al Nunțiaturii Apostolice.

 

„Surâdea blând, cu bucuria că vede începutul revărsării zorilor libertății”

A fost închis în 1950 cu ceilalți episcopi în închisoarea de la Sighet, unde s-a îmbolnăvit.

Iubitul frate Titu Chinezu slăbea însă mereu; boala de inimă îl chinuia, cu multă durere îl vedeam șezând în pat pentru mai ușoară respirație; cu toate acestea, scumpul frate rămânea senin, liniștit și surâzător, blând și bun,

scria Cardinalul Iuliu Hossu în memoriile sale.

Episcopii Hossu, Bălan și Rusu au fost eliberați de la Sighet în 4 ianuarie 1955. Au părăsit celula nr. 44. Amintește Iuliu Hossu:

Primind voie de la locotenent, am dat caldă îmbrățișare scumpilor frați care rămâneau mai departe în celula 44, de neuitată pomenire, cu nădejdea că nu după mult  timp ne vor urma; ne-am dat frățeasca sărutare întru Domnul, cu îmbărbătarea pentru zile mai bune.

Ne-a durut inima, mai ales pentru că îl lăsam pe scumpul frate P.S. Titu greu bolnav; l-am îmbrățișat din nou cu multă căldură; dânsul surâdea blând, cu bucuria că vede începutul revărsării zorilor libertății.

Tit Liviu Chinezu a murit după nici două săptămâni, la 15 ianuarie 1955, în închisoarea de la Sighet, la vârsta de 51 de ani. Când boala i s-a agravat, a fost despărțit de colegii din camera 44 și și-a trăit ultimele clipe ale vieții, în lipsa oricărui tratament medical, izolat în celula nr. 62 a închisorii Sighet.

A avut mângâierea de a fi primit ultima dezlegare de la episcopii Adalbert Boroș și Alexandru Todea care erau măturători și au putut intra în celula 66.

„No, și atunci am curățit casa [închisoarea] și de fapt Todea a intrat la bolnavul”, a povestit episcopul Boroș, romano-catolic maghiar, care avea ascunsă o cruce de tablă. „Chinezu a observat, a deschis ochii, a zâmbit și a sărutat crucea asta și a primit absoluțiunea și a doua zi a murit. Așa că ea [crucea] e la mine, asta toți știu, toți episcopii greco-catolici și ceilalți care au fost condamnați. Ea stă la mine. A sărutat crucea un, de facto, martir care a murit pentru Biserică: Chinezu. E adevărat!”

 

e-communio.ro: Argumentarea martiriului episcopului Tit Liviu Chinezu

 

Pe urmele unei fotografii cu episcopul Tit Liviu Chinezu from Ana Boariu on Vimeo.

 

episcop Tit Liviu Chinezu beatificare Tit Liviu Chinezu beatificare episcop greco-catolic