Ziua de duminică, 29 septembrie, a.c. a fost așteptată cu entuziasm și a fost încărcată de emoție și bucurie pentru Cercetașii Creștini Români din București și din Focșani. [...]

Ioan Suciu (1907-1953)

Ioan Suciu (1907-1953)

Cel mai tânăr dintre cei șapte episcopi greco-catolici martiri, Ioan Suciu a înfruntat persecuția având răspundere pentru întreaga Biserică Greco-Catolică, fiind administrator apostolic al Mitropoliei Blajului. Pasionat de sport și drumeții, excelent predicator, Ioan Suciu își căpătase faima de „episcop al tinerilor”.

S-a născut la Blaj, la 3 decembrie 1907. A terminat liceul din Blaj. A absolvit, ca și Vasile Aftenie, Colegiul pontifical grec „Sfântul Atanasie” de la Roma unde a fost coleg cu Tit Liviu Chinezu. A obținut la Roma două doctorate, în teologie (1927) și în filosofie (1932). A fost hirotonit preot în 1931 și episcop în 1940.

În 1947, la 40 ani, Ioan Suciu a fost numit administrator apostolic al Mitropoliei Blajului. În 1948, avut o activitate febrilă – memorii adresate guvernului, numeroase vizite în parohii și predici, corespondență cu Nunțiatura, scrisori pastorale. A fost arestat de trei ori: de două ori în septembrie 1948 și a treia oară, la Blaj, în 27 octombrie 1948, în valul de arestări care i-a vizat pe toți episcopii greco-catolici.

De la Blaj, Ioan Suciu a adresat mai multe scrisori pastorale – preoților și preoteselor, credincioșilor, tinerilor – în care își întărea spiritual enoriașii în timpul represiunii declanșate.

 

„Priveliște suntem lumii”

Pentru Biserica Română Unită acum este ceasul Vinerii Mari. Acum, iubiţi credincioşi, ne arătăm dacă suntem ai lui Cristos, sau dacă ne ducem cu Iuda, vânzătorul,

le scria credincioșilor în 5 octombrie 1948, pe când autoritățile comuniste, prin „comisii de lămurire”, declanșaseră campania de semnături de trecere la ortodoxie.

Nu vă lăsaţi amăgiţi de comitete, de vorbe, de veşti, de minciuni, ci staţi tari, neclătinaţi, statornici în credinţa pentru care au sângerat moşii şi strămoşii noştri. Nu puneţi iscălitura voastră pe nici un fel de hârtie prin care vi se cere să vă lepădaţi de legea părinţilor voştri. Vă vor ameninţa, vă vor bate, vă vor duce la judecăţi şi înaintea judecătorilor. Nu vă înfricaţi, Dumnezeu este pentru fiecare din noi, şi nu ne va lăsa să fim ispitiţi şi să suferim mai mult decât putem. Lumea se uită la noi, la credincioşii Bisericii Unite. Privelişte suntem lumii. O, iubiţi credincioşi, să nu fim o turmă de Iuzi, ci de mărturisitori ai credinţei, fii hotărâţi ai Bisericii lui Isus în Neamul românesc. (…) Chiar dacă ne vor lua bisericile până la o vreme, ne vom face biserică acasă, aşteptând plini de speranţă izbăvirea, care nu mult va întârzia.

 

„Dulcețuri divine care nu se pot primi decât în temnițe”

După arestarea din 27 octombrie 1948, Ioan Suciu a descris trăirea în arestul din subsolul Securității din Sibiu:

Aici am petrecut două nopți și două jumătăți de zi, fără hrană, fără apă… Și fiindcă nu era deloc lumină, șobolanii, șoarecii, guzganii, treceau peste mine ca peste un vechi prieten al gâzelor și al micilor lighioane. […] În această atmosferă și cu acest mobilier, mobil și imobil, am petrecut neuitate clipe de apropiere, de unire cu Cel răstignit. Sunt dulcețuri divine care nu se pot primi decât în temnițe.

Ioan Suciu a fost despărțit la mănăstirea Căldărușani de ceilalți episcopi greco-catolici și, la fel ca Vasile Aftenie, a fost supus unor aspre interogatorii la ministerul de Interne. Acestea au durat până în mai 1950 când a fost transferat la Sighet, în închisoarea unde fuseseră închiși ceilalți episcopi.

Suferind de stomac, neprimind nicio îngrijire medicală, Ioan Suciu a murit de foame în 27 iunie 1953, la 46 ani, în celula nr. 44, înconjurat de confrații episcopi.

În memoriile sale, Cardinalul Iuliu Hossu a descris sfârșitul lui Ioan Suciu:

A fost aşezat frumos, cu pietate pe pătură; pentru scumpul frate Ionel au fost destui trei fraţi, părintele Cherteș înainte, părintele Cori Tămâian la cap, cu mine, şi aşa, cu binecuvântarea şi sufleteasca îmbrăţişare, am ieşit din celulă cu corpul neînsufleţit al lui Ionel; pe sală am luat-o la stânga pe lângă celula părintelui Ploscaru din vecini şi celelalte, în colţ iarăşi la stânga, la celula 36 de lângă infirmerie. Intrând în celulă, l-am aşezat cu suflet copleşit de emoţie pe patul de acolo; l-am mai privit înduioşaţi, dându-i binecuvântarea din urmă, l-am sărutat pe frunte şi ne-am îndepărtat ca de la înmormântare.

Ioan Suciu a fost înmormântat în Cimitirul Săracilor din Sighet, mormântul său fiind nivelat de oamenii Securității pentru a nu i se mai găsi vreodată rămășițele.

 

e-communio.ro: O argumentare a martiriului Episcopului Ioan Suciu

 

Episcopul Ioan Suciu: moartea la Sighet from Ana Boariu on Vimeo.

Vizită pastorală în 1940, abia numit episcop.beatificare episcop Ioan Suciu

Episcopul Ioan Suciu la Zalău, în timpul ocupației hortyste.