Ziua de duminică, 29 septembrie, a.c. a fost așteptată cu entuziasm și a fost încărcată de emoție și bucurie pentru Cercetașii Creștini Români din București și din Focșani. [...]

Anotimpul tăcerii

Anotimpul tăcerii
14 Iunie
2019

Anotimpul tăcerii

În data de 12 iunie 2019, Muzeul Național al Literaturii Române a găzduit lansarea cărții de poeme Anotimpul tăcerii de Miorița Baciu (Editura Tracus Arte, 2019). Evenimentul, care a avut loc în grădina Muzeului, s-a bucurat de participarea unui public foarte numeros, fiind urmat de o sesiune de autografe. Invitații care au luat cuvântul alături de autoare au fost profesorul și politologul Vladimir Tismăneanu (în direct prin Skype din Washington DC), PS Mihai Frățilă – episcop greco-catolic de București, scriitorul și profesorul universitar Radu Vancu, Anca Cernea – președinta Fundației „Ioan Bărbuș”, Ioan Cristescu – directorul Muzeului Național al Literaturii Române, dar și cercetătorul Luigi Bambulea, în calitate de moderator al evenimentului.

E foarte impresionant să citești un alt soi de literatură care pornește de la Psalmi, de la cuvântul bucuriei Evangheliei, și care trece prin valoarea unui suflet care e convins de prietenia lui Dumnezeu. Acest volum vine să încurajeze acele suflete care, într-adevăr, pot să celebreze credința nu doar ca un atașament exterior, istoric și cultural, ci care ne dă prospețimea prieteniei lui Dumnezeu.” (PS Mihai Frățilă, din cuvântul rostit cu ocazia lansării volumului)

Este ceva mișcător, tulburător, neliniștitor în poezia Mioriței Baciu. Dar, mai ales în lumina experienței tragice a clandestinității greco-catolicismului sub comunism, un sfâșietor strigăt al inimii. Asemeni unui Boris Pasternak, Miorița Baciu scrie cu sânge, cu durere, dar întotdeauna însuflețită de iubire. Este sângele unei speranțe sub perpetuu asediu, al unei fericiri interzise, al unui destin răpit. O cunosc bine pe Miorița Baciu. Aceste versuri fac parte dintr-o necontenită mărturisire. Una despre suferință, pătimire, iertare și mântuire. Totul în poezia ei este de o dogoritoare autenticitate. Aici vorbește un suflet. Să-l ascultăm…” (Vladimir Tismăneanu, din prefața volumului)

Miorița Baciu Got, născută la 25 noiembrie 1948, în casa parohială din Sâncel, la patru kilometri de Blaj, este absolventă a Facultății de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția română-franceză, 1972; doctor în filologie al aceleiași Universități, cu teza „Argoul românesc”, 1982. Inspector general de limba și literatura română în Ministerul Educației (1990-2007); în paralel, profesor în învățământul liceal și universitar. Președintă a Secretariatului Național al Învățământului Catolic din România (1995-2016). Autoare de manuale școlare, cărți cu profil didactic, cursuri universitare și articole de specialitate. A publicat volumul de versuri Polenul clipei, cu o prefață de Cezar Baltag (Editura Teora, 1996), și cartea de memorii Istoria unui destin confiscat. Tatăl meu, martirul neștiut Viorel Baciu, cu o prefață de Vladimir Tismăneanu (Curtea Veche Publishing, 2013).