În viața condusă de credință, nu se poate trăi pentru un rol anume. Împărăția lui Dumnezeu nu se conduce după criterii trecătoare, iar spiritul acesteia exprimă în viața noastră calitatea dragostei și a respectului pentru Dumnezeu și semeni.
Eficiența lumească, așadar, nu are legătură nici cu Isus, nici cu misiunea de creștin. Hristos a refuzat orice pretenție de calcul și putere. Însăși ideea de calcul pentru Dumnezeu nu are valoare, iar Binele sau Adevărul nu sunt determinate de procente. Pentru a admite acest lucru, Isus propune, în schimb, exemplul copilului. Copilul primește totul cu naturalețe – cu naivitate chiar –, fără calcule și fără să pretindă ceva. Iată cea mai grăitoare imagine pentru spiritul Împărăției lui Dumnezeu inaugurată în lume de venirea lui Hristos.
A rămâne prea mult timp în zona „succesului” nu este posibil pentru omul credincios. Fidelitatea față de adevăr în această existență ne pune în imposibilitatea de a trezi simpatie sau popularitate generală, spunea Yves de Montcheuil. Dar, dacă bătălia noastră cu Răul este sinceră, trebuie să contăm pe ceea ce primim din partea lui Dumnezeu: harul său, care este gratuit. Hristos ne arată că cel mai mare serviciu adus Binelui este în primul rând convertirea și fidelitatea față de Cruce: „m-am răstignit împreună cu Hristos; și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Iar viața de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și s-a dat pe sine însuși pentru mine” (Galateni 2,20). Această strădanie și răbdarea încrezătoare conduc Biserica în slujirea sufletelor. Asumând, astfel, tot ceea ce nu putem îndrepta sau schimba, nu facem doar un simplu act de smerenie, ci îi oferim Domnului șansa de a se naște în sufletele noastre. Prietenia sa necondiționată este temeiul speranței, precum și șansa viitorului.
+ Mihai, episcop
